...cumva ca și mașinile de la PL, unde fiecare sector le are pe ale sale, nu există o (oarecare) uniformizare și fiecare decide pentru "pătrățica" sa cam ce vrea, fără să de-a de înțeles că a existat o colaborare. Așa și PS5 a decis singură să pună iarbă de umplutură pe liniile CF, neexistând o consultare înainte cu STB, ce odată au pus cam la ochi vegetația respectivă find târâtă de diverse tramvaie și find scoasă ulterior.

Semnalistica se rezolvă cu ecrane LED. Mai ales în condițiile în care în ultima vreme observăm multe schimbări de trasee.
Viitorul este al acestor sisteme de informare, dinamice, prin afișaj electronic. Orice plăcuțe, markere, tăblițe pictate, sunt înapoiate.

Desigur, există un cost și un risc de vandalizare/furt. Dar cred că un oraș civilizat ar trebui să prioritizeze aceste lucruri și să le păzească cu camere/poliție.
Pentru ecrane LED se pot folosi și unele SH, care s-ar casa altfel. Nu trebuie neapărat noi.

Mai sunt și acele sisteme cu ink, similare Readerelor. Și mai ieftine.

Vreun exemplu din țările europene care să însoțească afirmațiile de mai sus?

Afisaje LED am tot vazut, nu e nimic nou sub soare. eINK nu am vazut pe nicaieri. Parerea mea e ca e cu un ordin de marime mai scump decat un afisaj LED de rezolutie mica (gen matrice). Insa... intotdeauna trebuie backup, caci electronica da rateuri din cand in cand si calatorii trebuie informati. Asadar de placile alea ar trebui sa ne ocupam, ideal intr-o maniera centralizata si eficienta.

Peste tot, chiar și în cele mai digitalizate orașe există și indicatoare și panouri de informare statice din simplul motiv că e mai ieftin să afisezi o informație statică pe un panou static.

Nu e nevoie de un afișaj electronic pentru numele stației, sigla autorității de transport, liniile care trec pe acolo în mod uzual sau programul lor complet de circulație. De astfel de panouri este nevoie pentru a afișa următoarele sosiri în stație și eventuale informații legate de perturbări în programul de circulație, blocaje, devieri

Praga are câteva stații parte dintr-un proiect pilot mai vechi unde sunt instalate afișaje e-ink, însă cineva de la autoritatea de transport care lucrează pe partea de informare mi-a spus că atunci când cutia lor se încinge foarte tare în zilele calde tind să se stingă ca să nu se defecteze.

Afișajele dinamice nu vor rezolva niciodată lehamitea cu care se tratează informarea pasagerilor pe la noi și nici nu ar trebui să înlocuiască complet mijloacele statice de informare - nu s-a făcut asta nicăieri pentru că n-ar ajuta pe nimeni.

Faptul că ajungem să avem indicatoare neactualizate de zeci de ani, modificate amatoricesc cu stickere și alte improvizații similare nu înseamnă că aceste elemente în sine sunt înapoiate sau redundante și că ar trebui să scăpăm de ele, ci reprezintă un simptom al unei probleme mai mari de organizare și interes pentru transportul public.

În sistemele de transport bine puse la punct există întregi departamente care se ocupă de branding coerent atât la nivelul autorității de transport cât și al liniilor individuale acolo unde este cazul, iar aceste elemente se implementează în execuția/renovarea stațiilor, prin finisaje, embleme, simboluri, benzi pe jos/pe pereți de culoarea potrivită, se folosesc în producția de materiale promoționale etc.

Acestea au un rol important și distinct față de display-urile electronice - oamenii trebuie să recunoască faptul că sunt într-o stație, eventual a cărei/căror linii și de preferat să se și poziționeze la peronul/stația pentru direcția corectă fără a se uita pe un afișaj dinamic. Afișajul dinamic nu e garantat să funcționeze în 100% din timp (e un ansamblu tehnologic, se poate defecta, se poate întrerupe conexiunea la rețea, poate să nu plătească operatorul abonamentul de date, etc.), iar când funcționează atrage atenția și distrage călătorii, nu dorește nimeni să stea să își focalizeze ochii pe un astfel de panou luminos doar ca să știe că au ajuns și așteaptă vehiculul unde trebuie, plus că s-ar forma și îmbulzeală dacă toată lumea ar sta să studieze un display mic pentru a identifica denumirea stației/tipul mijlocului de transport/liniile care trec pe acolo.

Cât despre tipurile de display-uri, în niciun caz e-ink-ul nu este mai ieftin iar această informație e la o căutare pe Google distanță, dar ca să vă faceți o idee, doar panoul e-ink pentru un display cu diagonala de 10 inch (minimul posibil pentru a afișa plecări ale vehiculelor, ceva ce s-ar pune într-o stație mică de autobuz) care să funcționeze la temperaturi de exterior costă aproximativ 100 de dolari, față de 20-30 de dolari cât ar costa 2 matrici LED matrix pe care se poate afișa aceeași informație mult mai luminos, sau chiar față de un LCD de 30 de dolari care probabil ajunge la 50 de dolari cu costul backlight-ului. În general cu cât tehnologia e mai nouă, e mai scumpă și mai sensibilă.

Desigur, eu v-am spus orientativ cât costă partea de display în sine fără livrare/taxe ca să vedeți că un e-ink costă cel puțin dublu decât alternativa direct de la sursă pentru un display ALB NEGRU vizibil doar în lumina directă a soarelui sau cu lumină ajutătoare - la oricare din cele de mai sus se adaugă costuri cu carcasa, sursa de alimentare, kit-ul de montaj, manopera, modalitatea de conectivitate la rețea modem/router etc.

Așa că un display nu rezolvă dezinteresul autorităților (și acestea necesită mentenanță chiar mai specializată decât cele statice) și tehnologia mai nouă nu e automat mai bună, fiecare având locul ei, eg.:

• semne / indicatoare statice: PESTE TOT - pentru ca oamenii să nu fie reticenți în a lua transportul public trebuie să le fie clar cât de răspândit e, unde se află acesta și să fie ușor de identificat fără a scoate telefonul (poate e frig afară, n-ai baterie, ești străin din afara UE și n-ai date mobile, who knows) sau a căuta display-ul existent într-un singur loc din stație;
• semne statice adiționale precum benzi pe jos către punctele specifice de îmbarcare, etc: în stațiile care reprezintă puncte de corespondență complexe (eg. la ieșirea dintr-un aeroport sau o stație de cale ferată);
• display LCD (monitor): potrivit în stații complexe, de preferat acoperite/în interior încât monitorul să poată fi amplasat cât de cât la nivelul ochilor, pentru a putea afișa cum se ajunge la alte peroane/etaje, în caz de servicii modificate/deviate se poate afișa diagrama acestora, compunerea detaliată a trenurilor în gări, etc.;
• display LED (dot matrix): spațierea și luminozitatea individuală a pixelilor permite instalarea lor mai sus / mai departe de pasageri / pe un stâlp etc, se pretează pentru exterior și spații semi-deschise pentru a afișa informații simple precum timpii de sosire reali și posibile mesaje privind deranjamentele;
• display e-ink: bun pentru stații aflate în afara zonei centrale de transport dar care reprezintă puncte de transbordare / stația principală din afara orașului a unei linii regionale, etc., avantajul aici fiind că pot fi alimentate cu un panou solar și un acumulator în zonele mai izolate, beneficiind de consumul redus de energie al tehnologiei respective.