Putina lectura:

Cu ochi străini: pe bicicletă în jungla capitalei
Ursula Heckendorn, asistentă socială

Septembrie 2011. Au venit doi băieţi din România cu un microbuz să
mă ia, pe mine şi pe cutiile pline cu lucrurile mele. Nu eram hotărâtă dacă
vreau să iau bicicleta (mai degrabă o rablă pe două roţi) cu mine sau să
renunţ de tot la ea. Faptul că a rămas o grămadă de spaţiu în maşină a
salvat-o să fie doar fiare vechi, ci să vină cu mine aici, în Bucureşti.
Toată iarna a colecţionat praful la mine pe hol. A venit primăvara şi,
drept urmare, şi cheful să mă mişc mai mult. Iniţial, am vrut să o duc pe
trotuare, adică pe benzile special făcute pentru noi. Dar fiindcă ea este o
doamnă mai în vârstă, care s-a obişnuit cu străzile fără gropi şi fără sus-jos
de la borduri, am simţit şi auzit că nu-i convine deloc aşa. În plus, am observat
la pietoni şi la alte animale că lor nu le convine cum conduc eu.
Aşadar, pentru bunăstarea oamenilor, m-am hotărât să merg pe strada,
şoseaua, bulevardul...
Primele dăţi aveam puţin palpitaţie; am văzut cum conduc şoferii şi întrucât
nu am condus niciodată o maşină, nu ştiu cât de vizibil este un biciclist,
dar a trecut repede şi mi-a crescut curajul. Am început să îmi creez
trasee: cu harta Bucureştiului în portbagajul care este, de fapt, un coş instabil,
am descoperit oraşul.
În cele din urmă, m-am obişnuit să merg cu bicicleta şi a devenit mijlocul
meu de transport. Cam de 3-4 ori pe săptămână am mers cu bicicleta
la muncă. Locuiesc în Berceni şi muncesc în Militari şi fiecare drum îmi ia
cam o oră, logic, dus-întors sunt 2 ore pe bicicletă. Acum, când îmi amintesc,
chiar mă mir şi eu, fiindcă în Elveţia am făcut naveta la muncă, de la
Thun la Interlaken, în Alpii bernezi, cu traseu de tren, şosea pentru maşini
şi un trotuar special pentru biciclete, ca o promenadă pe lângă lacul Thun.
Chiar dacă drumul acela era perfect, cu privelişte către lac, munţi şi vaci şi
cu aer curat, mi s-a părut mult mai chinuitor decât aici, în Bucureşti. Poate
a lipsit riscul sau aventura...
Acum o lună am fost în concediu în oraşul meu natal, Basel. Imediat
m-am plictisit cât de uşor e mersul cu bicicleta: toţi şoferii opresc şi-ţi
dau prioritate! Chiar mă gândeam că trebuia să conduc beată ca să
simt şi acolo un pic din acţiunea şi stilul bucureştean pe două roţi.
Multă lume de aici mă întreabă dacă nu mi-e frică să merg cu bicicleta
pe şosea, fiindcă oameni conduc fără respect sau periculos, şi în plus
sunt şi căţei peste tot. Poate au dreptate cei care mă întreabă...
Cu câinii maidanezi
e suficient să mergi un pic
mai încet şi să le spui ceva
drăguţ sau măcar cu calm –
să ştiţi că înţeleg chiar şi dialectul
meu ciudat german – şi
te lasă în pace. Cât priveşte
maşinile, vreau să mă adresez
direct şoferilor:
1. Dacă la o intersecţie întind mâna stângă ori mâna dreaptă, nu-i un
semn că cer să claxonaţi, „să batem Cuba“ sau să dansaţi limbo sub braţele
mele. Nu. Ar fi frumos să mă lăsaţi doar să traversez în direcţia pe
care am dat semnul. La rândul meu, vă rog să daţi semnal cu farul de
stânga sau dreapta dacă vreţi să schimbaţi direcţia.
2. Când opriţi la semafor ori parcaţi lângă stradă, vă rog, uitaţi-vă măcar
o secundă la ce se întâmplă pe lângă maşină. Până acuma am avut
cu toţii noroc, dar pe viitor niciunul dintre noi nu are chef ca eu să muşc din
uşa voastră de la maşină.
Mai adaug un minipunct 3. Claxonaţi cât doriţi. Întrucât există mai multe
cauze pentru astfel de huiduială, am hotărât să o interpretez ca un fel de
compliment! Claxonaţi în continuare: egoul meu vă mulţumeşte!
Deşi aş mai povesti multe anecdote cu bicicleta în Bucureşti, mă opresc
aici. Din propria experienţă, vă spun că dispoziţia e diferită când ajung cu
bicicleta la lucru. Vă rog măcar să vă gândiţi. E foarte posibil ca tocmai
acum să vă aflaţi în metrou. Priviţi vă rog, o clipă, feţele din jur. Aproape
toţi sau cei mai mulţi au acelaşi chip nemotivat, trist, fără chef, obosit...
ceea ce e contagios. Acum imaginaţi-vă cum ar fi cu bicicleta afară, cu
vântul pe faţă, mii de senzaţii diferite...
În încheiere, aş aprecia ceva companie pe drum. Poate ne vedem în
curând, sau la primăvară, să depăşim împreună, elegant, toate maşinile
blocate în ambuteiaje.

Ia uitati cat de cinstit sunt impartite arterele din Barcelona. Cate o banda pe sens de fiecare, fie ca vorbim de tramvai, masini, biciclete sau pietoni. Astfel n-are nimeni ce sa comenteze.

Stai asa, impartirea o faci si la noi in scurt timp, dar vin jigodiile de soferi care parcheaza pe pistele alea, distrug saracii copaci si mai parcheaza si pe banda 1 a strazii. Bonus mai sare cate un destept cu masina pe linia de tramvai.

cat de frumos arata poza aia doamne

Daca ar fi si la noi ca in poza aia, pe langa lucrurile enumerate de Utilizator anonim, risti sa te trezesti si cu vre-un bizon in depasire ca te zboara cu bicicleta cu tot.

ByOnu, iti multumesc pentru poza asta.
In timp ce unii se bucura de astfel de normalitati noi stam ca idiotii si ne plangem aici intrebandu-ne retoric "la noi de ce nu se poate asa ceva?"
Doamne, vom apuca oare ziua aia in care un primar cu *** va avea curajul sa ia o banda de la soferi si s-o dea ratb-ul si/sau biciclistilor?
Eu sunt sigur ca intr-o zi va incepe si la noi acest lucru, ma rog ca macar fi-miu sa prinda acele zile, ca eu nu cred ca am vero sansa.

La Ramnicu Valcea am vazut ieri ceva asemanator.
In poza vedem solutia aplicata la Sibiu.

Am observat ca usor usor, orasele mici, in special cele din Transilvania incep sa se ingrijeasca de acest aspect. Este cea mai ieftina metoda de a imbunatatii mobilitatea intr-un oras (doar in cazul in care marcajele nu sunt facute de firma care le-a facut in Bucuresti),
Pe scurt treaba sta asa: regandesti impartirea strazii, aloci spatiile necesare pentru biciclisti, ai grija de continuitati si semnalizare la intersectii si borduri si in cele din urma faci marcajele, delimitarile si semnalizarea. Nu trebuie nu stiu ce pasaje scumpe, latiri de strazi luand din troturare sau mai stiu eu ce suspendate.
Plus de asta poate fi si o sursa incredibila de bani din amenzile date bizonilor care indraznesc sa-si puna roata carutii pe pista biciclistului sau banda ratb-ului.
Repet, nu trebuie decat vointa politica si administrativa.
La inceput, ca in orice situatie din orice colt din lumea asta, oamenii vor vocifera. Intotdeauna sunt voci contra, dar printr-o campanie mediatica de incurajare a mersului cu bicicleta coroborata cu actiunea politiei pentru portectia acestora, in cativa ani se poate umple Bucurestiul de biciclete. In acest timp vom observa si o micsorare a traficului. Cu siguranta.

telvanni wrote:
..............
La inceput, ca in orice situatie din orice colt din lumea asta, oamenii vor vocifera. Intotdeauna sunt voci contra, dar printr-o campanie mediatica de incurajare a mersului cu bicicleta coroborata cu actiunea politiei pentru portectia acestora, in cativa ani se poate umple Bucurestiul de biciclete. In acest timp vom observa si o micsorare a traficului. Cu siguranta.

...si atunci va incepe nebunia cu " nu avem suporti de bicicleta pt parcare , sau pistele sint inguste " , ceva care va semana cu nebunia cretina cu rampele pt handicapati la orice usa posibila ....
Nu asa se face treaba . Lucrurile nu se fac cu " hei-rup " si la ordin , ci treptat , lumea sa poate alege intre cele patru forme de transport , bicicleta , transport public , transport personal sau ...pe jos .
In spinarea autoritatilor se afla pistele pt biciclisti dar si un regulament rutier adaptat ; transportul public care acum se afla la cel mai de jos nivel din istorie , si trotuarele care trebuie sa fie redate pietonilor . Toate astea ar trebui sa faca parte dintr-o strategie municipala combinata cu codul rutier .
Sperante ? ZERO !

#Mircea
Am avut norocul sa particip la lansarea cartii "Orase pentru oameni" a arhitectului danez Jan Gehl. Au fost 2 ore pe care greu le voi uita. La un momentdat spunea exact ce ai zis tu, "sa nu credeti ca in Copenhaga nu avem problemele noastre. Ba avem! Sunt biciclisti care merg incet si biciclisti care merg tare, de aceea am fost nevoiti sa facem 2 benzi pentru acelasi sens. Chiar si 3 in unele zone foarte aglomerate. Chiar daca o bicicleta ocupa loc putin, avem probleme cu parcarile in zonele aglomerate. Am inceput sa facem parcari etajate sau suspendate..."
Ideea e ca fiecare solutie are problemele ei. Oricum am da-o, nu vor reusi niciodata bicicletele sa ocupe atat loc ca masinile, de poluare, zgomot si pericol de accidente nu mai zic...
Si eu sunt de parere ca primul pas care trebuie facut priveste transportul in comun si curatarea trotuarelor. Degeaba ai tramvai daca nu te poti sui in el cu caruciorul cu copilul, sau mai rau nu prea ai cum sa ajungi la el.

Pentru cei interesati...maine de la 11.

http://www.hotnews.ro/stiri-administrat ... -11-00.htm

Sa vedem ce iese si din asta. Parca mi se pare minune pentru Bucuresti. Doamne ajuta!

http://www.b365.ro/primaria-ar-putea-re ... 87911.html

Ieri, Hotnews, ne anunta ca putem sa punem intrebari purtatorului de cuvant. Am citit si eu intrebarile, majoritatea erau mai mult decat pertinente si ar fi rezolvat multe mistere. Din cauze necunoscute aceste intrebari au disparut iar doamna a dat un interviu. Pe langa lipsa crasa de informatii si aruncatul matzei moarte in curtea Politiei, nu m-a lamurit cu nimic. Tot ce trebuie sa asteptam este trasarea acestor piste si inmultirea biciclistilor. In momentul cand se va atinge o "masa critica", adica momentul in care pe strada vor fi destul de multi biciclisti, abia atunci vor fi luati cu adevarat in seama. Pana atunci doar promisiuni si treaba facuta de mantuiala. Veti vedea.

sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-administrat ... dentei.htm

VIDEO: http://www.youtube.com/watch?v=T80OjEws ... r_embedded

Prevad mai degraba ca trasarea unor astfel de piste va aduce dupa sine o sumedenie de accidente, deoarece daca soferilor nu le pasa de linia de tramvai sau de stalpii care opresc parcarea ilegala si intra ca-n branza, o astfel de "banda libera" ar fi o tinta perfecta.