Sau despre cum ar trebui interpretată, un subiect creat cu o tematică mai delicată la care m-am gândit că și-ar merita cumva topicul său, mai ales după ce am văzut astăzi (mă rog, ieri - joi) ce troll de neam prost avea un părinte, profitând probabil de prezența unor categorii de oameni tip familia dânsului, țin să cred maxim că hainele acelea nu aveau ce căuta pe el și ar trebui să-și găsească mai degrabă un post la circ decât în veșminte, că ce îndruma pe o biată femeie erau permanent doar în favoarea adversă (lui ii se părea normal ca în urma unor discuții, unde ea și-a văzut de casă iar el mai deloc, ca - soțul ei, să se mai uite și el la una, soția să îndure permanent batjocora soacrei, răutățile familiei și alte lucruri care le sucea cum dorea de-ți venea la un moment-dat să-l trimiți undeva...). Mai că îmi venea, mai ales văzând tupeul și susținând continuu orice rahat făcea categoria preferată - să-i arunc și eu câteva ca la un părinte, tot era lume care se uita ca la circ așteptând probabil ceva de genul, deși destui l-au criticat ulterior și probabil și-au schimbat părerea despre el în general dar mai ales ca "omul lui Dumnezeu" (mare mirare să faci ceva în viață dacă te-ai lua după el), care ar trebui să fie drept în orice.

Întâi de toate vreau să precizez că nu condamn pe nimeni în funcție de orientare sa religioasă, dacă crede sau nu în existența lui Dumnezeu, nu pe asta intenționez să se bazeze subiectul, ci pe domeniul în sine, ce-mi dă câteodată cu virgulă și am să relatez în următoarele rânduri unele dintre ele.

Pentru început, vreau să precizez că personal sunt credincios, dar am avut perioade, aș putea zice justificate - când am încetat să mă mai rog, închin, în urma unor necazuri care nu mai încetau, deși mi-am păstrat (nu știu cum) o bucată de credință chiar dacă perioadele precizate îmi erau după părerea mea - grele, incorecte, duse la capătul răbdărilor ș.a.m.d. iar poate nu de puține ori, nu mi-am dorit să mai apuc următoarea zi (știu, o dorință cu păcat, dar atunci nu te interesează din cauză că nu mai ai alternative), dar cele relatate erau întâmplări ce sunt foarte sigur că nu mi le-am cauzat eu, dar le suportam ca și cum erau provocate de mine (și așa ajungi te miri pe unde, poate mai bine), și ca ce chestie să îndur? Sunt om care datorită unui suflet este ținut în viață sau o bucată de fier? Nici fierul nu rezistă la nesfârșit, omul de ce ar rezista care are mult mai multe sensibilități?

Ce vreau să aduc în plus, este că nu sunt adeptul Bibliei cu posturi regulate, mersuri la biserică, spovedanii și alte lucruri de genul care pot fi de fațadă, dar sufletul să nu aibă parte de nicio îmbunătățire. Prefer să-mi văd de viață, că de aia mi-a fost dată, nu să îmi dedic fiecare secundă credinței, asta ar însemna să nu mai am viață și totul să fie doar în favoarea adversă, cu mine aruncat la margine "să nu supăr", ar fi 0% respect de sine și unde aș ajunge? Însă dacă îmi stă în putință și consider că o faptă merită făcută, ajut pe oricine cu ce consider că pot fără a-mi genera în schimb probleme, dar nu-mi pierd timpul (cică rău) în clădirile bisericești duminica, eu care am și o fobie de spații închise, aglomerații, lipsă aer, cu ascultat la lălăituri (nu spun sub formă de jignire) și tot așa, de parcă m-am reîntors în băncile toxice ale școlii. Prefer pilde, istorioare și tot lucruri de genul scrollate pe "TipTop", care mi-au fost nu de puține ori utile, pentru că sunt decupate și transmise esențele din ele, acum e problema fiecăruia dacă și cum le înțelege.

Acum, eu personal observ preoți care nu au harul necesar, chiar și în urma unor sfințiri, spovedanii etc încă îți dau și sfaturi care unele pot fi spre distrugerea ta și unii vorbesc de parcă te-ar cunoaște ei mai bine pe tine decât tu însuți ori Dumnezeu, pe motive că așa relatează Biblia (personal o cunosc parțial, dar se bat cap în cap ce am citit eu mai ales din noul testament și ce zic ei), că spre exemplu păstrezi o distanță de siguranță față de o persoană care în trecut ți-a creat premeditat necazuri, supărări, nedreptăți, nu ai avut înțelegere etc - însă nu o urăști sau încă ai avut puterea să ierți - e cică "păcat", poftim? Faptul că premeditezi răul și ții la tine este un păcat?!

Păcate atunci sunt o groază, iar unele sunt fără prea multă logică constructivă, inclusiv să nu ai relații intime necăsătorit (e normal înafara căsătoriei, la ce mai ești însurat atunci dacă umbli tot freeride... dar nu azi cu tanda, mâine cu manda), chiar și mă iertați de expresie, știți voi, pentru cei singuri, de parcă nu Dumnezeu a creat omul cu nevoia asta, acum tu pui un castron cu mâncare în fața unui câine flămând și ai pretenția absurdă, ca acesta să nu se atingă de ea dacă nu o merită sau mai știu eu ce. Că tot sunt aici, un medic spre exemplu recomandă acest lucru undeva încă la 20 ori pe lună (însă nu a specificat categoria de vârstă, deși mai mult se referea cuplurilor), nu mai zic exact ce că se înțelege, pentru sănătatea psihică și nu numai, un preot ți-ar recomanda doar să "înduri" (doar eu sunt de părere că creștinismul ăsta, e de multe ori cam toxic?). E în firea omului asta, inclusiv să fie vesel, trist, poate chiar și furios, etc, nu poți fi robot și punct, depinde doar cât "te întinzi", că atunci când faci mai mult decât este necesar, ceva o să se rupă.

Mai ales când faci o nedreptate, înșeli, te distrezi băgând intrigi între oameni ori bețe în roate oricui, chiar și dacă nu te interesează de omul bun ajuns la necaz - ceva la schimb vei pății, cu atât să te temi dacă ceva ți-a "reușit", că ceva la schimb (doar drag) ți se va lua. Am văzut ceva cazuri care nota de plată a fost peste "buget", iar cu cât a venit mai târziu, cu atât a fost mai mare.

Sunt păcate într-adevăr și nu înțeleg de ce le-ai face, unele chiar scârboase, cum ar fi să te culci cu același gen ca tine, cu neamurile de sânge sau cu persoane de vârste care ți-ar putea fi părinți, copiii sau chiar nepoți, nu mai zic oricine înafara căsniciei (dacă nu o impune cumva situația), inclusiv doar că te gândești la asta ori să admiri cu intenții murdare tu ca om de 60 ani, o fată de 20.

Cu cine m-am mai contrazis, să nu-mi stric dispoziția am relatat că ce faci aia te reprezintă, faci bine găsești bine, iar în funcție de vârstă cu cât ești mai în "urmă" cu atâta e ceva în neregulă cu tine. La 35 ani spre exemplu, dacă încă locuiești cu părinții, nu ai un loc de muncă, ești singur etc ești o problemă și te complaci în ea. La vârsta aia, personal consider că trebuie să ai stabile 3 lucruri, nu neapărat în această ordine - o casă (preferabil luată cu banii jos, nu în rate, acum înțeleg posibilitățile și ce vrea fiecare, plus ce e necesar într-o casă), un servici și o soție, iar opțional un autoturism și un copil (doar că atunci când te hotărăști să faci un copil, trebuie să iei în calcul că s-ar putea să nu mai ai viață, și pot apărea multe dificultăți). Eu personal consider să trăiesc pentru mine, cine vrea să facă altcumva e liber din partea mea, am dus și singur greul și viața încă nu s-a terminat, nu-mi complic traiul mai mult decât este și de ce, dacă pentru mine nu are ce bucurii să aducă, că mai toți zic altceva dar - câți spun adevărul, la ce să aduc pe lume un copil dacă au fost momente în viață când m-am întreținut dificil și singur? N-am trăit poate pentru mine, plus ce încurajări oferă statul pentru cei care vor să-și ducă generația mai departe (cât o mai fi pământul...)? "O cană de apă la bătrânețe" ce glumă oribilă... Nu mă mai consum, văd multe cupluri care le e miit mai bine doar ei decât celor ce au deja un copil.

Religia este de regulă ceva personal.
Oricum în vest, majoritatea țărilor vestice sunt atee, seculare. Țările nordice sunt poate cele mai atee posibil. Nu mai zic de Cehia sau Estonia, ăia privesc religia ca pe ceva foarte ciudat. Olanda refolosește bisericile. În Europa religia este în declin. Nu în SUA unde majoritatea sunt foarte credincioși. Franța a dărâmat câteva biserici (și ăștia sunt cam atei), pentru italieni nu mai e nimic religia, Polonia se secularizează. În alte țări, religia e mai ceva de tradiție decât de credință efectivă.

Cât despre mine, sunt ateu. Deși sunt botezat ortodox, soția este religioasă, copii sunt amândoi botezați la biserică (bine , doar unul e al meu celălalt copil e din fosta căsătorie a soției, fiind fete mă aștept să fie religioase la maturitate), eu nu simt nimic față de religie, nu cred, nu am nicio chemare . Mai mult, am oareșice teamă de religioși. Nu văd religia și biserica decât ca pe o sifonare de bani și ca pe o evadare din real. Soția mea are icoane în mașină, eu nu. Mașina ei e mai lovită, a mea are câteva zgârieturi. Oricum e știut că femeile sunt mai religioase ca bărbații. Plus că pe mine mă dezgustă profund icoanele într-o casă sau la birou sau în mașină la vedere, iar lucrând în domeniu transport public, am intrat în câteva cabine de autobuz, altar și alta nu !
În plus la cum se comportă mulți, în biserică își fac cruce iar în viața de zi cu zi înjură și păcătuiesc cât e anul de lung...ce să mai cred? Când zic că sunt ateu, toți se uită ciudat la mine... și eu la ei că sunt credincioși . Nu vreau să ofensez pe nimeni, dar sincer, religia este ceva care nu te lasă să evoluezi.

Vă dau dreptate cu destule lucruri menționate, cunosc destui oameni care și-au dedicat viața religiei și n-au realizat în viață poate nimic. Citesc cu mare interes mesajele dvs deoarece sunt pline de realitate.

În România credința este o altă afacere, nu ajung să pun o lumânare cuiva decedat luată la suprapreț din biserică, cu toate că nici n-am mai călcat și nici nu prea sunt de acord cu pomenile și alte lucruri de genul. Dacă îmi aduc bine aminte, undeva prin biblie este relatat că Dumnezeu (care consider că există) preferă ateii dar buni la suflet, corecți, realiști etc și nu credincioșii prefăcuți, mincinoși, manipulatori ș.a.m.d.

Este bine să fim botezați. Fetele sunt mai toate credincioase. Nici eu nu am mare interes pentru religie, știu că ce fac aia mă reprezintă cam indiferent de credință (cu ce-i de ajutor că cineva crede în Dumnezeu dar e o pacoste și jumătate de om?).

Maică-mea a avut demult o colegă ciudată și exagerată de credincioasă care a reluat legătura după o pauză longevivă, spunând că îi este rău, nu are casă, deși cineva a vrut să-i ofere un apartament dar ea l-a refuzat. La o lucrare prin anii 2000 inginerul a sunat un angajat să le spună că pot să plece cu 2h mai devreme, respectiva menționată nevrând dar trebuia încuiat acel apartament astfel că obligată trebuia să plece, ziua următoare s-a dus la director și a spus că a plecat cu 2h mai devreme... Iar apoi odată la negocierile de salariu, deși avea vechime și toate orele nelipsite, a rămas cu cel mai mic salariu că ea era mulțumită gen cu câteva milioane, cum era pe atunci. Oricum, ea e bine, dar mai cunosc ceva "credincioși" care mai mult sunt condamnați de la asta și într-adevăr evadați de la realitate ce nu progresează cu absolut nimic, încă nici nu au parte de fericire, așa că la ce să mă iau după ei?

Daca tot avem subiectul asta, hai sa-l folosim pentru ceva util:

https://moldova.europalibera.org/amp/inc ... 311.html

Încă 13 parohi părăsesc Mitropolia Moldovei și trec la Mitropolia Basarabiei. Alți 50 îi vor urma săptămânile viitoare
10 noiembrie, 2023

De la stânga la dreapta: Mitropolitul Moldovei Vladimir, prorectorul Academiei de Teologie, Vetcislav Cazacu, și preotul Andrei Oistric. Ultimii doi au trecut de la Mitropolia Moldovei la cea a Basarabiei.

Săptămâna viitoare, 13 biserici din diferite raioane vor trece oficial la Mitropolia Basarabiei, au spus Europei Libere surse apropiate acestor parohi. De la începutul invaziei rusești în Ucraina, peste 60 de preoți din R. Moldova au trecut de la Mitropolia Moldovei la cea a Basarabiei.
După ce acum două săptămâni șase preoți au fost caterisiți de Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova (subordonată canonic Patriarhiei Moscovei), pentru că au aderat la Mitropolia Basarabiei (parte a Patriarhiei Române), în câteva zile alte 13 parohii vor părăsi Mitropolia Moldovei. Săptămâna viitoare, aceste biserici urmează să primească actele de reînregistrare de la Agenția Servicii Publice.

Una dintre parohiile care deja și-a schimbat mitropolia în acte este biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” din satul Malcoci, raionul Ialoveni. Parohul ei, preotul Andrei Oistric, a fost până nu demult decan al Facultății de Teologie Pastorală la Academia de Teologie Ortodoxă, parte a Mitropoliei Moldovei.

„Am făcut studii la Suceava și la București și întotdeauna am fost mai aproape de Mitropolia Basarabiei. Mai mult de jumătate din viața mea am oferit-o învățământului teologic: 13 ani am fost profesor, preot spiritual și director adjunct la Seminarul teologic liceal de fete „Regina Maria” și alți 12 ani am lucrat la Academia de Teologie, dintre care 10 ani am fost decan. Sentimentele mele pentru ortodoxia românească nu erau un secret. Toți colegii și învățăceii mei au știut acest lucru”, a povestit Europei Libere preotul Andrei Oistric.

Cum are loc trecerea de la o mitropolie la alta?

Parohul de la Malcoci spune că și-a dorit să treacă la Mitropolia Basarabiei încă acum 15 ani, când a venit în sat, dar oamenii din comunitate nu erau pregătiți. „De când a început războiul, am avut tot mai multe solicitări din partea enoriașilor: «Părinte, uitați-vă cum e susținut războiul, nu e bine așa!». Am fost afectat și eu de acest război, și familia mea. Am rude și de o parte, și de alta. Mi-am arătat această dorință la sfârșitul lui februarie-începutul lui martie, iar în august parohia satului Malcoci a trecut oficial de la Mitropolia Moldovei la cea a Basarabiei”, explică preotul.

Trecerea de la o mitropolie la alta se face printr-o procedură legală. Parohiile sunt reînregistrate la Agenția Servicii Publice. „La noi, în satul Malcoci, s-a făcut o adunare cu enoriașii și s-a întocmit un proces verbal. L-am depus la Mitropolia Basarabiei, la Ministerul Justiției și la Agenția Servicii Publice. Agenția ne-a dat un nou cod fiscal, dreptul de a avea ștampilă, deci toate drepturile juridice”, precizează parohul de la Malcoci.

„Biserica Rusă ne-a fost ca o mamă, dar ca o mamă vitregă”
La modul practic, însă, nimic nu se schimbă în parohie, nici măcar calendarul religios. Preotul spune că va ține în continuare toate sărbătorile pe stil vechi. Încă înainte de a ieși oficial din Mitropolia Moldovei, el a plecat de la Academia de Teologie. Demisia lui a fost aprobată la același sinod din 25 octombrie și a fost înlocuit cu ieromonahul Macarie Crudu.

„M-am retras de la academie. Am încercat să fiu cât se poate de corect în toate. Să vină cineva cu noi forțe, cu noi idei. Vrem ori nu vrem, rădăcinile noastre sunt latine, noi nu avem rădăcini slave. Biserica Rusă ne-a fost ca o mamă, dar ca o mamă vitregă, totuși. Ar fi fost frumos să spună acum: «Întoarceți-vă la mama naturală, vă permitem». Vrem să rămânem în relații de prietenie cu Biserica Rusă, cum a fost în decursul veacurilor”, adaugă parohul de la Malcoci.

Săptămâna aceasta, fondatorul și prorectorul Academiei de Teologie, Vetcislav Cazacu, a declarat și el că a părăsit Mitropolia Moldovei și s-a alăturat Mitropoliei Basarabiei. Alte anunțuri de acest fel sunt așteptate în următoarele săptămâni.

„Parohiile care vor să adere la Mitropolia Basarabiei sunt într-un număr impresionant, dar să vedem cum fac pașii. S-au adresat deja în jur de 50. N-aș putea să vă dau nume, pentru că așa a fost înțelegerea, ca să nu fie tulburare. Unii sunt de pe lângă Mitropolitul Moldovei Vladimir. Anumite parohii sunt acum în proces de trecere, la etapa de documentație”, a spus Europei Libere reprezentatul Mitropoliei Basarabiei, preotul Ion Marian.

„Am reparat o greșeală istorică”. Ce spun preoții trecuți la Mitropolia Basarabiei și caterisiți de cea a Moldovei

Acum două săptămâni, Mitropolia Moldovei a caterisit șase preoți care au trecut la Mitropolia Basarabiei. Pe de altă parte, Mitropolia Basarabiei consideră că decizia de caterisire a celor șase preoți nu este validă, deoarece nu are justificare „din perspectivă teologică și canonică”. Într-un comunicat de presă, Mitropolia Basarabiei i-a îndemnat pe toți clericii și monahii care „se simt constrânși de eparhiile rusești să aibă curajul de a ieși din această servitute și să revină la tradiția și comuniunea Bisericii Ortodoxe Române”.

Într-o scrisoare trimisă Patriarhului rus Kirill în septembrie, Mitropolitul Moldovei Vladimir s-a plâns că Mitropolia Moldovei pierde teren în R. Moldova din cauza războiului dus de Rusia în Ucraina și că tot mai mulți preoți trec la Mitropolia Basarabiei, atrași de salarii mari și facilități sociale, oferite de statul român.

Cele două biserici ortodoxe care activează pe teritoriul R. Moldova - subordonate Patriarhiei Moscovei și, respectiv, Patriarhiei Române - își dispută reciproc statutul canonic începând cu anul 2002, când Mitropolia Basarabiei a fost înregistrată, după o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Păi, Europa devine din ce în ce mai seculară, România nu face excepție. Deja ateismul crește în zonele Moldovei iar parohii noștri nu mai au de unde să mulgă. Și se duc la moldovenii de peste Prut. Probabil mulți moldoveni din România au revenit din țări foarte seculare ( Olanda, Franța, Cehia, țările Nordice) și au văzut că religia e vax albina. Este știut că țările cele mai atee sunt și cele mai dezvoltate (sunt excepții evident).  Oricum BOR mi se pare o măgărie. Ca și măreața catedrală. Cu banii irosiți acolo, se puteau face destule lucruri utile societății cum ar fi investiții în sănătate,  educație, infrastructură.

Cât despre biserici, destule țări le-au secularizat și le-au dat altă utilizare. Olanda de exemplu.
Sunt de exemplu foarte deranjat de faptul că se pune accent mai mult pe biserici decât pe sănătate și educație în România. Și că de multe ori BOR are mai multe fonduri decât sănătatea sau educația, și asta sigur nu din donații.
Cu toate că suntem țară seculară și nu avem religie de stat, mi se pare că BOR acționează și ca unealtă politică, manipulare și poate fi folosită și ca instrument de represiune. Mai ales că multe fețe bisericești sunt "pătate".

ByOnu wrote here:
Daca tot avem subiectul asta, hai sa-l folosim pentru ceva util:

Adică eu bat câmpii... bine, glumesc, desigur.

Mi-am expus niște opinii, acum toată lumea ar trebui să știe că nu-i ok să intri în conflicte religioase și politice cu nimeni, crezi în cine vrei și ții cu cine vrei, dialogurile de genul "X e cel mai bun" mi se par absurde, iar majoritatea prea lăudați te fac (sau se fac) de ***** mai târziu.

Totuși, țările comuniste în materie de religie stau cam prost, mai toți find anti-biserici (Coreea de Nord nici nu trăiește în anul cu toate țările laolaltă, cel puțin din ce remarcă unii, la ei find total alt an de la nașterea primului lider), doar find și puțin retoric, o țară cu dictatură nu "acceptă" o altă conducere, ei vor să preia și să controleze totul de orice fel. Acum, "liderul" avut de noi nu știu cât de întâmplător i-au pus capac fix într-o zi mare, taman el dând ordine să se dărâme diverse biserici (care nu-l încurcau, decât sufletește), deși cine îl plânge mi se pare că a uitat când la Timișoara s-a tras la ordinul lui chiar și în...prunci. Mai că te punea să faci o șleată de copiii, iar apoi în ziua răzbunării pe popor rămâneai fără ei, plus de asta nu prea aveai cu ce să-i crești iar condiții nema, decât dacă aveai 3 cifre la numărul de la mașină.

Suplimentar, de fapt mai de "club" - discutam cu cineva zilele trecute de ce am ajuns așa rău după căderea comunismului, cu toate că sunt născut la sfârșitul lui '97 dar din informațiile adunate, calvarul a început puțin după '80 când dictatorul a început să calce tot mai mult peste popor (ca un bătrân care vroia să fie la "zi" cu toate, preferând să nu mănânce), exporta foarte mult ca să plătească datoriile țării, nu accepta să evoluăm cum trebuie și să ținem pasul cu vremurile, nu vroia să știm ce viață au alte țări ca să nu-l dăm jos de la putere (ca un comerciant care spune că marfă ca a lui nu mai vezi nicăieri, poate chiar nu mai vezi nicăieri, așa de proastă), dând oamenilor firimituri ca la păsări și să-l lauzi că el e cel mai bun (ca un părinte sau tată vitreg, care are o părere exorbitant de bună asupra sa dar el e cel mai veninos șarpe), să se laude altor țări cine e el și cum ascultă toți (ca un părinte care pune presiune pe copil să învețe, să fie "primul", fără să mai zică că nu are ce viață să aibă) și alte lucruri de genul. Doar că, după ce l-am trimis la somn veșnic, ca să ne recuperăm cumva evoluția, am început să importăm tot mai mult, orice, chiar și în momentul prezent și sigur și pe viitor, lucru ce el nu permitea, find un stat cam cu cel puțin 20 ani (unii zic chiar și 50) în urmă față de țările cu un trai decent, unde nu se făcea frigul și foamea. Discuțiile au fost ceva mai lungi, dar e ora care e să le mai expun și aici...

Acum, evoluția ca evoluția, dar nici actualmente n-am evoluat suficient de moral, și în 2024 vezi gunoi ars sau amestecat de către diverși țărănoi (am un vecin care, mereu vedeam că arde gunoiul, ardea orice - saltele, care se putea folosi ca voucher pentru una nouă, reciclabile, că "ce să mai plătească gunoi", nah, mentalitate, când i-am atras atenția că e obligat să aibă contract ca toată lumea cu RER-ul (REBU de Buzău), mânca borș că nu am voie să circul cu mașină sub E4, când tacsu' venea la el cu Dacie 1310). Nu rar am întâlnit oameni care stăteau în 2 bărci, erau atât europeni cât și țărani în același timp.

Revenind, venind vorba de investiția prostească în domeniul ăsta mai mult decât în orice, cred că de când am auzit de Catedrala Mântuirii Neamului (sau cum se numește, din spatele Palatului Parlamentului, cu clopot de aoleu), mi s-a părut cea mai proastă, majoră de te sperii și nefolositoare investiție din istoria țării...

"Cea mai nefolositoare investiție".
Așa ziceau și de Turnul Eiffel. Și că să-l dărâme că arată că dracu.
Fiecare poate trage ce morală vrea din povestea asta.

Atâta timp cât atunci, dar și acum, existau școli și spitale nemodernizate, unde învățai sau te vindecai în frig ori în condiții improprii, drumuri ce n-au văzut niciodată asfalt etc, respectivă catedrală era nefolositoare cu nimic. La măgar, tichei de mărgăritar îi lipsesc...

Pe bune acum... Nu ne trebuia nouă fanfaronadă să râdă și curcile că ai loc unde să te rogi (lucru ce oricum nu ajuta concret la nimic, să justifice o astfel de investiție, te poți ruga cu același impact și la o biserică mică dintr-un loc restrâns, sau în fapt oriunde), dar nu ai pe ce să mergi, unde să te tratezi (unii pleacă în Turcia să-și facă un transplant de ficat, că la noi nu există loc pregătit de așa ceva, mergi special la catedrală și te rogi cu ciroză să trăiești în loc să cauți să te vindeci concret?), și sunt atâtea clădiri nereabilitate de ani de zile cu risc mare de prăbușire în capul oricui, dar avem catedrală și sigur nu cad, mai ales că are clopot din aur și cresc nenumărat șansele.

Nu vreau să dau de înțeles sau să aduc argumente contra rugăminților, dar să privim real lucrurile. Garantez că nu ajută să te rogi în așa matahală de clădire cu mațul gol să nu-ți mai fie foame, Dumnezeu ne ajută și face minuni când e momentul potrivit dar la prostie sigur nu contribuie...